Cum apare durerea?
Numeroase boli ale copilăriei merg mână în mână nu doar cu febra, ci și cu durerea. Declanșatorii obișnuiți ai durerii la copii includ, de asemenea, inflamația urechii medii (otita medie) și amigdalita. Altele – mai rar luate în considerare – pot include dureri de cap/migrene, leziuni și suprasolicitare.
Durerea este un semnal care avertizează organismul și asigură protejarea zonei afectate. Durerea, indiferent dacă este o durere de cap sau gât sau durere în urma unei leziuni, este declanșată de mesageri (prostaglandine), care sunt eliberați în cantități crescute în urma lezării zonei rănite sau bolnave a corpului și activează celulele nervoase care transmit semnalul durerii la creier.
Semnele vizibile de inflamație sunt umflarea, roșeața și căldura în zona inflamației, precum și durerea locală (sau funcționarea afectată).
Ce este inflamația?
Inflamația este o reacție de apărare a organismului împotriva influențelor nocive. Acestea pot fi leziuni, organisme care provoacă boli (cum ar fi bacterii, virusuri sau fungi), corpuri străine, substanțe chimice, căldură și frig, precum și radiații (arsuri solare).
În timpul inflamației, mesagerii sunt eliberați în regiunea afectată a corpului, crescând circulația sângelui. Acest lucru face ca celulele imune să ajungă mai rapid în zona afectată și și să sprijine răspunsul imun.
Citiți despre bolile frecvente ale copilăriei care pot fi asociate cu febra și durerea.
Recunoașterea durerii
Durerea este adesea subestimată la copiii mici, care, în funcție de vârstă, își descriu durerea doar imprecis și este deosebit de dificil de recunoscut durerea la sugari, deoarece limbajul corpului este singurul indicator. O față distorsionată, comportamentul defensiv la atingere, țipătul și plânsul pot fi dovezi ale durerii.
Cum și de la ce vârstă percep copiii durerea?
Durerea ne însoțește pe tot parcursul vieții. La copii, durerea este adesea cauzată de răni, pot avea și dureri de cap, dureri de creștere sau abdominale. Dar copiii încep să simtă durerea mult mai devreme – în pântecele mamei.
Este un fapt demonstrat de neurologi și specialiștii în durere că sistemul nervos este suficient de dezvoltat pentru a procesa durerea înainte de naștere. Structurile neuronale necesare percepției durerii se dezvoltă începând cu a 30-a săptămână de sarcină.
Prin urmare, percepția lor asupra durerii este diferită de cea a adulților. La copiii mici, durerea este adesea proiectată în abdomen; un copil cu o inflamație a gâtului se poate plânge de o durere de burtă. *După vârsta școlară, percepția copiilor asupra durerii este similară cu cea a adulților.
Cu timpul, părinții învață de obicei să interpreteze corect semnalele (de durere) ale copiilor și observă rapid dacă copilul lor este bine sau se luptă cu o infecție dureroasă, de exemplu. În cazurile dificile, scalele simple de durere, verbale și/sau vizuale validate și chestionarele standardizate pentru durere pot ajuta copilul să comunice tipul și intensitatea durerii.
Dezvoltarea exprimării durerii la copii
Modul în care copiii își exprimă sau descriu durerea depinde de vârsta lor.
Între 6 - 18 luni:
Copiii încep să dezvolte frica de situații dureroase, de exemplu înțepătura de ac asociată cu vaccinările. Acest comportament indică și apariția unei memorii a durerii. La această vârstă, copiii încep să localizeze durerea.
2 ani:
În jurul vârstei de 2 ani, copiii încep să folosească cuvântul „doare” sau alte cuvinte asociate cu durerea ca de exemplu „au” etc. Copiii de această vârstă pot fi agresivi verbal, pot plânge puternic și pot ascunde sau proteja zona dureroasă.
Între 2 - 3 ani:
Copiii încep să descrie durerea. Deoarece dezvoltarea cognitivă și emoțională a copiilor variază foarte mult, profesioniștii și părinții trebuie să învețe limbajul exprimării durerii copilului, indiciile comportamentale care exprimă durerea și să asculte cu atenție relatările copiilor legate de durere.
Între 3 - 6 ani:
Începând de la vârsta de 3 ani, copiii cu o dezvoltare adecvată pot fi capabili să cuantifice durerea utilizând scale simple de durere verbale și/sau vizuale validate și chestionare standardizate pentru durere, dar este important să ne asigurăm că copiii, în special cei cu vârsta cuprinsă între 3 și 7 ani, au capacitatea de a furniza informații înainte ca relatările lor privind localizarea, tipul, intensitatea și tolerabilitatea durerii să fie acceptate.
Între 7 - 11 ani:
Copiii de vârstă școlară își pot descrie complet durerea. Adesea evită să miște zonele dureroase și prezintă rigiditate musculară, cum ar fi pumnii strânși, dinții strânși și fruntea încruntată. Devenind mai logici și mai rezonabili în gândirea lor, acești copii încep să diferențieze nivelurile durerii. Deoarece copiii de această vârstă sunt mai deschiși la reguli, adesea răspund bine la ritualuri pentru a face față evenimentelor dureroase.
Raportările copiilor cu privire la intensitatea durerii
Au fost concepute mai multe scale cu imagini - fețe pentru evaluarea durerii la copiii care nu au abilitățile verbale pentru a explica modul în care se simt din cauza simptomelor lor. Acestea pot fi utilizate de către medicul pediatru.
Una dintre ele este Scala de evaluare a durerii Wong-Baker pentru copiii cu vârsta de 4 ani și mai mult. Copiii selectează o imagine a unei fețe care reprezintă intensitatea durerii lor. Fiecare față este asociată cu un anumit clasament, începând cu un zâmbet pentru „Foarte fericit/nu doare” până la o imagine de față care plânge pentru „Doare cât de tare îți poți imagina”.
Exemplu de scală pentru durere utilizată de medici pentru copii de la vârsta de 4 ani:
0 Foarte fericit/nu doare
1 Doare doar puțin
2 Doare puțin mai mult
3 Doare și mai mult
4 Doare groaznic
5 Doare cât de tare îți poți imagina (nu trebuie să plângi ca să simți o astfel de durere)
Ameliorarea durerii
Ibuprofen, substanța activă din MIG® Pediatric, împiedică eliberarea mesagerilor durerii, așadar senzația este redusă sau nu este transmisă deloc la creier. Prin urmare, MIG® Pediatric acționează asupra durerii cu localizare diversă.
Când trebuie să consultați imediat medicul
Dacă copilul dvs. are mai puțin de 6 luni, consultarea medicului este absolut necesară. Indiferent de vârsta copilului, trebuie să îl duceți la medic:
- Dacă apar brusc convulsii.
- Dacă copilul reacționează clar la durere la atingere.
- Dacă au loc pierderi severe de lichide prin transpirație, vărsături sau diaree - în special la copiii foarte mici.
Știați că…?
De obicei, copiii pun o mulțime de întrebări pentru
că sunt curioși. Iată câteva sugestii pentru a-i explica copilului diferitele dispozitive folosite de medici.
Durerea de cap la copii
Până la vârsta de 12 ani, aproape orice copil suferă cel puțin o dată de durere de cap. Durerile de cap sunt clasificate în două tipuri:
Durerile de cap primare sunt dureri de cap care sunt considerate o boală independentă și nu un simptom însoțitor al unei alte afecțiuni. Acestea includ migrene și dureri de cap de tip tensional. Aproximativ 60% dintre copii suferă de dureri de cap de tip tensional și 12% de migrene.
În schimb, durerile de cap secundare apar ca simptom al unei alte boli și dispar atunci când cauza inițială este tratată.
Bolile infecțioase, stresul, frica sau leziunile minore ale capului sunt posibile cauze ale durerilor de cap la copii.
Este indicat să urmăriți durerile de cap ale copilului dvs. și să vizitați un medic dacă simptomele persistă, se agravează sau reapar frecvent.
Durerea poate afecta și slăbi copiii într-o mare măsură – uneori chiar mai mult decât febra. Prin urmare, durerea la copii ar trebui întotdeauna tratată, de exemplu cu MIG® Pediatric.
Prevenirea durerilor de cap
Puteți încerca să preveniți durerile de cap ale copilul dvs. prin exerciții fizice în aer liber și ore regulate de somn și masă. În plus, puteți:
- să îi oferiți copilului dvs. alternative la televizor și la jocurile pe calculator.
- să evitați stresul / declanșatorii de migrene
- să-i oferiți copilului suficient timp să se relaxeze și să se joace.
Observații cu privire la migrene
Migrena este o durere de cap asemănătoare convulsiilor, care apare mai ales pe o parte a capului și reapare periodic. Declanșatorii pot fi diverse condiții, cum ar fi un ritm alterat de somn-veghe, stres sau anumite alimente.
Migrenele încep de obicei în jurul vârstei de 7 ani, iar incidența lor crește odată cu vârsta.
Semnele migrenei la copii pot fi:
- Copilul pare palid
- Nevoie mare de somn
- Greață, vărsături
- Crize care durează doar aproximativ 2 ore
- Simptome însoțitoare, cum ar fi sensibilitatea la lumină și zgomot
- Aura: așa-numitele deficite neurologice care apar înainte de faza reală a durerii de cap (de exemplu amețeli, flash-uri luminoase/întunecarea vederii, senzații de gust sau miros fără a fi prezent un stimul extern)
- Fantezii (sindromul Alice în Țara Minunilor)
Migrenele trebuie întotdeauna diagnosticate de un medic.